Protagonistul zice:

Imi e greu sa imi descarc emotiile prin care trec acum,deaceea am hotarit sa fac public al II-lea fragment (un alt fragment) scris in aceasta noapte din propria mea carte titulata: “Inca un minut“

Ploaia imi ascude lacrimile,sunt departe de casa,aici doar copacii pot intelege sensul prezentei mele intre ei! Te-ai ratacit…aud vocea din mine ce ma judeca!!! Iti zic eu: te-ai ratacit. In jur doar verde,nu roz,nu alb si nici negru…doar verde! Simt mirosul ei si pina acum in preajma mea! Acest miros de flori de caisi!Prospetimea pe care am transformat-o in mufa! Aroma pe care ……pe care deja am pierdut-o!Stropii de ploaie sterg sarea de pe obraz,croiesc cale pentru alt mic fluviu!Zgomotul stropilor rasuna undeva departe,aici pe loc sunt prezenti  doar linestea si eu! Timpul si logica sunt lipsite de valoare!incerc sa fug,dar ma impiedic.Am cazut!…………Acum privesc cum cad stropii!De ce se grabesc sa cada? ma intrebasem. De ce nu savureaza clipa zborului si ei ca frunza? De ce destinul e atit de crunt incit frunzei i se piermite sa pluteasca…iar stropul este  grabit pentru a se zdrobi!De ce frunza are aliat-vintul,iar picura doar dusman-gravitatia.Unuia-tot celuilalt-nimic.Privesc in sus! Sunt o intreaga armata! sunt o multime,o gloata…insa nu au puterea de a lupta! Un ostas fara arma, un destin fara sens,un eu fara……iubire! Atingere lor de aceste frunze creeaza o melodie hipnotizanta.Ma las  dominat de aceste sunete. Hmm…totusi stropii sunt maestri,frunzele sunt doar niste instrumente! -Privi-ti!Acesti stropi danseaza! Se unesc,sa despart,sclipesc sub lumina lunii! Sunt niste diamante! Se vor zdrobi curind , insa acum sunt liberi……plutesc in vazduh si ei!…iar frunza ramine a fi  prizoniera…poate privi doar placerea altora!Acesti stropi nu traiesc cu clipa viitorului..ei savureaza sansa prezentului…poate e o secunda…dar o secunda de vis!Plesnesc pe obrajii mei!Ma simt vinovat…caci le stau in cale de a se uni din nou impreuna….Inceaca sa creeze o balta in jurul meu!!!Au zbuciumat pamintul incit deja zac in noroi!Sunt ud,dar mie sete!Am uitat cum am ajuns aici ori din ce cauza. Acum am alti protagonisti-Stropii! Sunt mindru de ei! La inceput credeam ca sunt doar niste victeme ale destinului crunt…acum insa ii admir!Fie ca  acesti stropi se lovesc dur de pamint…..ei nu uita niciodata ca provin totusi din ceruri!!!

Drumul spre casa imi aducea  aminte de genocidul privit in padure!……Drumul era plin de noroi.Ploaia s-a sfirsit! Odata cu finisarea ei mi-a amortit si iubirea.ma indepart-am spre  coltul strazii cind am intors capul inapoi si am observat pe cer un curcubeu! …..-Si totusi au cistigat! am zimbit eu si mi-am continuat pasul!

Posted by skeatles on 4 iulie 2010

http://skeatles.wordpress.com/2010/07/04/protagonistul-zice/